HOLODOMOR – UN HOLOCAUST ÎMPOTRIVA UCRAINENILOR

HOLODOMOR – UN HOLOCAUST ÎMPOTRIVA UCRAINENILOR (1932-1933)
HOLODOMOR – A HOLOCAUST AGAINST UKRAINIANS (1932-1933)
Brie Laura Mihaela
Doctorand anul III, ?coala Doctoral? Studii de Popula?ie ?i Istoria Minorit??ilor
REZUMAT: La sfâr?itul Primului R?zboi Mondial, ucrainenii luptau pentru a pune bazele unui stat independent. Succesul a fost de prea scurt? durat?, c?ci imediat dup? r?zboi, RSS Ucraina a devenit parte din URSS, fapt ce a permis începerea colectiviz?rii agriculturii ?i sovietizarea societ??ii. Astfel, teritoriile distruse în urma r?zboiului ?i a revolu?iei, nu au mai avut posibilitatea de a-?i revitaliza economia ?i societatea. Începând cu anul 1920, întreaga societate, dar mai ales locuitorii din zonele rurale, au fost s?r?ci?i, prin politica nemiloas? de dezintegrare a agriculturii, implementat? de mai întâi de Lenin, continuat? apoi de Stalin, ce a produs haos, s?r?cie, foamete – sau altfel spus – teroare asupra poporului ucrainean. Deoarece a afectat la scar? larg? popula?ia ucrainean?, aceast? tragedie este cunoscut? sub denumirea de Marea Foamete, sau Holodomor. A afectat Ucraina timp de mai mul?i ani, culminând în perioada 1932-1933, ?i reprezint? unul din cele mai grave evenimente din istoria na?iunii ucrainene. Aceast? lucrare î?i propune s? prezinte, prin prisma unor rapoarte ?i scrisori ale vremii, cuprinse într-o colec?ie de documente din arhivele poloneze ?i ucrainene, câteva aspecte importante ale tragediei tr?ite de na?iunea ucrainean? în anii de dup? Primul R?zboi Mondial.
ABSTRACT: At the end of the First World War, Ukrainians were fighting to lay the basis of an independent state. Success was too short, because immediately after the war, the Ukrainian SSR became part of the USSR, which enabled the beginning of the agricultural collectivization and the society’s sovietization. Thus, the territories destroyed during the war and the revolution, had not possibility to revive their economy and the society. Starting from 1920, the entire society, and especially the inhabitants from the rural areas, was impoverished, through the unmerciful politics of agricultural disintegration implemented by Lenin, then continued by Stalin, which caused chaos, poverty, famine – or otherwise said – terror on the Ukrainian people. Since it affected the Ukrainian population on large scale, this tragedy has been known as the Great Famine, or Holodomor. It affected Ukraine for several years, reaching its peak in the period of 1932-1933, and represents one of the most terrifying events in the history of the Ukrainian nation. This paper intends to present, through some reports and letters of that time, included in a collection of documents from the Polish and Ukrainian archives, a few important aspects of the tragedy suffered by the Ukrainian nation during the years following the First World War.

CUVINTE CHEIE: Ucraina, foamete, Holodomor, holocaust.

KEYWORDS: Ukraine, famine, Holodomor, holocaust.

NOT? BIOGRAFIC?: Autoarea este absolvent? a Facult??ii de Litere, sec?ia Limbi Moderne Aplicate, ?i a Facult??ii de Matematic?-Informatic?, din cadrul Universit??ii Babe?-Bolyai, a absolvit studiile de masterat la Facultatea de ?tiin?e Economice ?i Gestiunea Afacerilor, sec?ia Administrare ?i Comunicare Interna?ional? în Afaceri, iar în prezent este traduc?tor autorizat independent ?i doctorand? a Universit??ii Babe?-Bolyai.
BIOGRAPHICAL NOTE: The author is a graduate of the Faculty of Letters, department of Applied Modern Languages, and of the Faculty of Mathematics and Computer Sciences within Babe?-Bolyai University. She also graduated from master courses at the Faculty of Economics and Business Administration, department of International Business Communication and Administration. She currently is a freelance authorized translator and a Ph.D. Student of Babe?-Bolyai University.

Introducere
Atunci când vorbim de Marea Foamete sovietic?, ne referim la o perioad? de teroare cumplit? prin care a trecut Uniunea Sovietic?, în anii 1932-1933 când a fost lovit? de o foamete în urma c?reia ?i-au pierdut vie?ile câteva milioane de locuitori, în cea mai mare parte ucraineni. Acest episod tragic ce a marcat istoria Ucrainei este cunoscut ?i sub denumirea de Holodomor (în limba ucrainean? „?????????”). Termenul provine din al?turarea a dou? cuvinte moryty ?i holodom, având semnifica?ia de „a ucide prin înfometare” sau „moarte prin înfometare for?at?”, sau chiar „exterminare prin foamete”.

Holodomorul este „cea mai mare catastrof? din istoria na?iunii ucrainene ?i deopotriv? o tragedie unic? în istoria modern? a Europei”, a?a cum afirma Lech Kaczy?ski. Acesta considera c? nu exist? alte cuvinte mai potrivite care s? poat? exprima ceea ce au tr?it milioanele de victime ale foamei ?i atrofiei, sau s? descrie moartea lor lent? ?i dureroas? prin înfometare, ?i, mai spunea acesta, faptul c? întreaga Europ? a r?mas surprinz?tor de indiferent? la evenimente face ca aceast? tragedie s? fie ?i mai teribil?. Într-adev?r, ce poate fi mai groaznic decât o foamete produs? de om, pe timp de pace, asupra uneia din cele mai productive zone agricole din Uniunea Sovietic??
Timp de mai multe zeci de ani, evenimentele dramatice care au avut loc în perioada 1932-1933 au fost ascunse ?i înv?luite în minciuni, îns?, Marea Foamete nu a fost uitat? de poporul ucrainean.
Colectivizarea ?i industrializarea din vremea regimului sovietic, precum ?i represiunile ?i foametea din acea perioad?, au fost ?i sunt în continuare subiecte abordate de mul?i istorici ?i cercet?tori, din diferite ??ri. Mai multe state, între care Canada, sau Statele Unite au studiat Marea Foamete înc? din anii 1930. Cuno?tin?ele despre Holodomor se îmbog??esc în mod constant, pe m?sur? ce se fac publice noi documente, ce dezv?luie activit??ile liderilor URSS în anii 1932-1933 ?i metodele de lucru ale func?ionarilor locali. Cunoa?terea acestora permite în?elegerea mecanismelor ?i a metodelor prin care regimul stalinist a distrus na?iunea ucrainean?, justificându-se prin necesitatea moderniz?rii sociale, în timp ce urm?rea doar subordonarea ?i umilirea Ucrainei.

O contribu?ie extrem de important? în r?spândirea cât mai larg? a cuno?tin?elor legate de problemele colectiviz?rii ?i foametei a avut-o Robert Conquest, prin celebra sa lucrare „Recolta durerii: colectivizarea sovietic? ?i teroarea prin foamete” publicat? în 1986, în care prezint? ideologia comunist? ?i rela?ia cu ??r?nimea, dar ?i politicile sovietice ce au dus la colectivizare ?i la deportarea culacilor. De asemenea, a abordat întrebarea legat? de culpabilitatea lui Stalin ?i a regimului s?u, care a stabilit cote de rechizi?ie a grânelor imposibil de realizat ?i a confiscat rezerve indispensabile de hran?, ?tiind c? aceste ac?iuni vor avea un efect teribil asupra ucrainenilor, c? se va ajunge la foamete, ?i mai mult decât atât, chiar a încercat s? ascund? situa?ia real?.
Alte lucr?ri importante sunt cele publicate de Profesorul italian Andrea Graziosi, pe teme precum colectivizarea, Holodomorul, inclusiv rapoarte redactate de diploma?ii italieni afla?i în func?ie în Ucraina sovietic? în acea perioad?.
În Ucraina, din pricina represiunii staliniste, Holodomorul a devenit subiect de cercetare abia la sfâr?itul anilor 1980, iar dup? câ?tigarea independen?ei, Ucraina a reu?it într-o oarecare m?sur? „s? ofere victimelor dreptatea istoric?”. De?i literatura ucrainean? a devenit destul de voluminoas? cu privire la acest subiect, bariera lingvistic? impune anumite limite în ce prive?te analiza documentelor ?i studiilor realizate pân? în acest moment.
Polonia este una din ??rile care î?i manifest? solidaritatea fa?? de Ucraina, participând activ la eforturile acesteia ?i militând împreun? cu aceasta la recunoa?terea Foametei ca genocid. Astfel, prin eforturi sus?inute, au fost publicate, în ultimii ani, 7 volume din seria „Polonia ?i Ucraina în anii 1930-1940. Documente necunoscute din arhivele Serviciilor Secrete”. Publicarea acestor volume ?i traducerea lor în limba englez? reprezint? o realizare academic? ce contribuie la diseminarea acestor informa?ii cu privire la istoria Ucrainei. Însu?i fostul Pre?edinte al Ucrainei, Viktor Yushchenko, este de p?rere c? eforturile cercet?torilor, al?turi de jurnali?ti, politicieni ?i activi?ti, în realizarea acestor volume reprezint? o contribu?ie la „consolidarea idealurilor de dreptate, democra?ie ?i umanism, pe care le promoveaz? Europa de ast?zi ?i întreaga lume civilizat?”.
În România, cuno?tin?ele despre politicile sovietice, colectivizarea ?i Marea Foamete, s-au r?spândit prin traducerea unor numeroase c?r?i, între care amintim pe cea a lui Robert Conquest (Recolta durerii: colectivizarea sovietica si teroarea prin foamete, 2003), cea a lui Timothy Snyder (T?râmul mor?ii: Europa între Hitler ?i Stalin, 2012), a lui Stanislav Kulci?ki (De ce urm?rea s? ne distrug?? Stalin ?i Holodomorul ucrainean, 2008), a lui Alain Besançon (Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism ?i unicitatea ?oah-ului, 1999), sau a lui Miron Dolot (Executa?i prin înfometare: holocaustul ascuns, 2011).

Contribu?ii importante a avut Vadim Guzun, prin c?r?ile Imperiul Foamei, Marea Foamete Sovietic? 1926-1936, ?i numeroase alte studii publicate, precum ?i Cartea foametei publicat? de Larisa Turea, o lucrare care con?ine relat?ri despre colectivizarea ?i foametea din Moldova din anii 1946-1947, bazate pe documente din arhive, completate de confesiunile unora dintre pu?inii supravie?uitori ai terorii.

Principala surs? pentru realizarea acestei lucr?ri o constituie volumul 7 din seria „Polonia ?i Ucraina în anii 1930-1940. Documente necunoscute din arhivele Serviciilor Secrete”, amintit? mai devreme. Documentele din acest volum prezint? evenimentele tragice din istoria Ucrainei într-o nou? lumin?. Marea majoritate a acestor documente nu a fost publicat? niciodat?. Deoarece volumele anterioare au fost publicate doar în limbile polonez? ?i ucrainean? (bilingv), traducerea acestui volum în limba englez? a permis o diseminare mai larg? a acestei colec?ii unice de documente, contribuind la extinderea colec?iei surselor primare pentru cercetare am?nun?it? cu privire la foametea din Ucraina ?i URSS, oferind astfel ?i posibilitatea realiz?rii acestui studiu. Acest volum cuprinde 230 de documente care provin din arhivele serviciilor secrete ucrainene ?i poloneze, ?i ofer? o imagine mai clar? asupra situa?iei din Ucraina din acea perioad?.
Având la baz? aceste documente, lucrarea de fa?? î?i propune s? prezinte câteva aspecte legate de perioada 1932-1933, de ceea ce au tr?it ucrainenii în acei ani cumpli?i, deoarece este important ca noi to?i s? cunoa?tem momentele dureroase ale istoriei ?i s? le recunoa?tem, astfel încât ele s? poat? fi evitate în viitor ?i… istoria s? nu se repete.

Foametea sovietic? ?i consecin?ele asupra poporului ucrainean
Politicile care au dus la declan?area Foametei
Dup? Revolu?ia Bol?evic? din Rusia, din octombrie 1917, Vladimir Lenin ?i partidul s?u au reu?it, dup? mai multe tentative, s? pun? bazele Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene (RSS Ucraina).
Pân? în 1921, pe teritoriul Ucrainei, ?i nu numai, s-a implementat a?a-numita politic? a comunismului de r?zboi (war communism policy) prin care se aproba revendicarea oric?rui surplus de produse agricole de la ??rani, în final, totul reducându-se la confiscarea întregii produc?ii de la fermele din zonele rurale. Aceast? politic? a adus economia na?ional? a Ucrainei la punctul de colaps total, declan?ând primul episod de foamete (numit? ?i Foametea Leninist?) în Rusia ?i Ucraina, în anii 1921-1923, care a afectat peste 30 milioane de oameni în Rusia ?i Ucraina.
Foametea, precum ?i nemul?umirea tot mai mare a ??ranilor, exprimat? prin nenum?rate r?scoale, l-au for?at pe Lenin s? proclame Noua Politic? Economic? (NEP) în martie 1921. Astfel, s-a restaurat sistemul pie?ei, iar zona rural? a Ucrainei a putut profita de un mic grad de îmbun?t??ire economic?, dup? politica de centralizare extrem?, îns? foametea nu a putut fi împiedicat?.
Foarte mult timp s-a sus?inut c? nu este nici o foamete în RSS Ucraina, dar chiar ?i dup? ce s-a recunoscut situa?ia în mod oficial ?i s-a solicitat ajutor la nivel interna?ional, asisten?a a fost tardiv? ?i ineficient?, având în vedere c? din zonele mai pu?in afectate se exportau înc? grâne, în timp ce în zonele înfometate se aduceau ajutoare interna?ionale.

NEP a func?ionat pân? în 1926, îns? aceasta nu a adus cre?terea economic? durabil? dorit?, mai ales c? nu a putut fi implementat? corespunz?tor, din cauza foametei. Ceea ce a urmat, a fost o perioad? de m?suri drastice asupra ??ranilor, care a început cu „negarea dreptului de proprietate a ??ranilor asupra produsului principal al muncii acestora – pâinea”, ajungând pân? la aplicarea unor pedepse ?i m?suri represive celor care refuzau s? predea cerealele cerute de stat.

Aceste m?suri s-au îmbinat cu ac?iuni al c?ror scop principal era înn?bu?irea a?a-numitei „contrarevolu?iei na?ionaliste ucrainene”. Scopul era urm?rit prin colectarea unor materiale privind principalii sus?in?tori ai contrarevolu?iei ?i ac?ionarea în baza materialelor de discreditare, prin represiune politic? la scar? larg?, distrugând în cele din urm? bazele vie?ii comunitare rurale. A?a cum spunea Lemkin, „prima lovitur? viza intelectualitatea, creierul na?iunii, astfel încât s? paralizeze restul trupului: poporul”. Mul?i dintre intelectuali au fost uci?i, al?ii trimi?i în închisoare sau deporta?i în Siberia.
Spre sfâr?itul anului 1927, din dorin?a de modernizare extra-rapid?, Iosif Stalin, în calitate de secretar general al Comitetului central al partidului bol?evic, a început o campanie de industrializare for?at? ?i colectivizare, prin atacul asupra culacilor (??ranii înst?ri?i despre care se presupunea c? sunt adep?i ai na?ionalismului ?i c? sunt un obstacol în calea regimului). Stalin a implementat Planul Cincinal, prin care a for?at ??ranii s? î?i cedeze rezervele de grâne statului, sub amenin?area c? în caz contrar vor fi stigmatiza?i ca du?mani ai autorit??ii sovietice si supu?i diferitelor sanc?iuni: începând de la amend?, pân? la confiscarea total? a propriet??ii, „desculacizarea” ?i deportarea. A?a cum afirma Conquest, „problema na?ionalismului este, în îns??i esen?a ei, o problem? a ??r?nimii. ?i de fapt, unul din scopurile colectiviz?rii în Ucraina, oficial declarat, a fost distrugrea bazei sociale a na?ionalismului ucrainean – proprietatea individual? asupra p?mântului”.

Colectivizarea fermelor individuale a fost întâmpinat? prin rezisten?? din partea acestora, c?ci erau obi?nui?i s? fie independen?i ?i, în plus, colect?rile for?ate îi l?sau f?r? rezerve de hran?. Toate opera?iunile ?i campaniile de rechizi?ionare a grânelor au reprezentat un mod de a-i intimida pe ??rani ?i de a-i pedepsi pe cei care se opun colectiviz?rii. P?mântul ?i rezerva confiscat? de la culaci devenea material de baz? pentru noile colhozuri (munc? în colectiv, sau gospod?rie colectiv?) ?i sovhozuri (ferme de stat). În încercarea de a evita confiscarea, unii ??rani ?i-au vândut fermele ?i au fugit în ora?e, iar mul?i din cei r?ma?i ?i-au distrus singuri bunurile, ucigându-?i chiar ?i animalele din gospod?rie, pentru a nu fi obliga?i s? le cedeze colhozului (gratuit). Astfel, s-a produs o distrugere la scar? larg? a uneltelor agricole, incendierea propriilor bunuri ?i propriet??i.

Ca urmare, s-a produs o sc?dere a recoltei, care împreun? cu brutalitatea în tratarea ??ranilor ?i controlul statului asupra grânelor a dus la deteriorarea pie?ei produselor alimentare. Multe regiuni din Ucraina, în special cele din sud-vest, ajunseser? pân? în 1928 la foamete, dar acest lucru nu a fost un impediment în calea lui Stalin, care a agravat situa?ia în anii urm?tori, deoarece considera ca Ucraina ascunde statului rezerve de produse alimentare, prin colhoz ?i prin fermele individuale. Ne?inând cont de datele statistice, care ar?tau situa?ia real? a colect?rilor, Stalin insista ca planul de cump?rare a grânelor s? fie îndeplinit prin orice mijloace. Represiunea, prin manipularea ?i controlarea aprovizion?rilor cu grâne ?i confiscarea tuturor recoltelor ??ranilor, s-a transformat în teroare manifestat? prin înfometare.

În 1932, în multe sate ucrainene „un num?r mare de oameni erau înfometa?i, în ora?e p?rin?ii î?i abandonau copiii – un semn cert c? va urma o catastrof?”, dar autorit??ile comuniste nu au ?inut cont de foamete, astfel c? politicile implementate nu s-au schimbat prea mult. S-a acceptat totu?i sc?derea cotei de grâne, dar chiar ?i a?a, cantitatea cerut? r?mânea de nerealizat. În scopul cre?terii livr?rilor, autorit??ile au instituit m?suri de represiune ?i mai severe împotriva ??ranilor, între care cea mai drastic? a fost introducerea pedeapsei cu moartea prin împu?care ?i confiscarea întregii propriet??i pentru a?a-zise ac?iuni „de sabotaj”.

În august 1932, Stalin, nemul?umit de starea lucrurilor, insist? ca Ucraina s? predea de urgen?? grânele ascunse (dup? cum considera el) indiferent de poten?ialele victime. Deoarece livr?rile nu au crescut, în urma a dou? comisii trimise în vederea eficientiz?rii livr?rilor, ale c?ror ac?iuni nu au avut succes, Stalin a acceptat sc?derea cotei, ?i în final încetarea politicii de colectare a grânelor. Îns? aceste decizii au venit prea târziu. Foametea declan?at? de toate aceste politici implementate de administra?ia bol?evic?, care a împov?rat ??ranii prin colectarea grânelor, ajungând pân? la privarea lor într-un mod absolut barbar ?i f?r? mil? de toate produsele alimentare, nu a mai putut fi împiedicat?. În fond ?i la urma urmei, regimul nici nu a dorit împiedicarea sau evitarea foametei, iar dovada o constituie încercarea de a ascunde situa?ia real?, prin continuarea exportului de grâne din Ucraina ca ?i când ?ara ar fi avut aceea?i recolt? bogat? ca în anii preceden?i, prin manipularea unor documente (acte de deces, recens?minte, pres?), prin împiedicarea acord?rii de ajutoare interna?ionale, ?i mai mult decât atât, prin împiedicarea victimelor de a c?uta ele însele un mod de supravie?uire ?i de a sc?pa (introducerea pa?apoartelor pentru intrarea în ora?e, controlarea grani?elor statului).

Aceste decizii nu fac decât s? demonstreze înc? o dat? c? foametea a avut un caracter artificial, planificat, fiind utilizat? ca instrument de sovietizare, sau mai degrab? de pedepsire a celor care se opuneau sovietiz?rii. A?a cum declarase Comisarul Sovietic pentru Afaceri Externe în cadrul unei întâlniri cu Administra?ia American? de Întrajutorare, în 1921, „foamea este o arm?”, iar Stalin a folosit-o cu iscusin??.

Marea Teroare (1932-1933)
Documentele ?i studiile realizate pân? în acest moment arat? c? Ucraina a fost cea mai afectat? de foamete, dintre toate republicile sovietice. Prin aceasta, regimul stalinist a c?utat s? distrug? na?iunea ucrainean?, pe motivul moderniz?ri sociale. Nu numai c? a reu?it s? subordoneze Ucraina, ci a realizat o umilire complet?, prin foamete.
Cum spuneam anterior, victimelor li s-a luat ?i singura ?ans? de supravie?uire, aceea de a migra c?tre ora?e, a?a cum au f?cut unii în timpul Foametei din anii 20. Introducerea pa?apoartelor na?ionale ?i obliga?ia de înregistrare în ora?e a limitat drastic posibilit??ile de sc?pare, mai ales c? locuitorii satelor nu aveau dreptul de a primi pa?apoarte. Acesta a reprezentat „un regres major spre sistemul feudal pe care Rusia ?arist? îl abolise în urm? cu ?aptezeci de ani”.

Regimul era deja alarmat, deoarece câteva zeci de mii de ucraineni din colhozuri au fugit prin alte ??ri europene, în c?utare de hran?, ?i „demoralizeaz? fermele colective cu tânguielile ?i cu smiorc?ielile lor”, dup? cum spunea Profesorul Terry Martin în cartea sa intitulat? The Affirmative Action Empire: Nations and Nationalism in the Soviet Union, 1923–1939. La începutul anului 1933, au fost aresta?i peste 200.000 de ??rani care încercau s? fug? din satele lor, cea mai mare parte fiind trimi?i înapoi, iar restul trimi?i în gulag. Cu alte cuvinte, fie în satul lor, fie în gulag, tot condamna?i la moarte erau.
Pe lâng? faptul c? li s-a interzis ??ranilor s? treac? frontierele RSS Ucraina, grani?ele acesteia au fost blocate pentru a împiedica ?i transporturile de produse alimentare. Aceste m?suri extreme au determinat ca Ucraina s? devin? un ghetto de înfometare.

În rapoartele func?ionarilor, ale reprezentan?ilor Administra?iei politice de stat (GPU) ?i ale mili?iei se transmiteau în mod regulat informa?ii relativ detaliate despre foamete, num?rul localit??ilor în care s-au semnalat „probleme alimentare”, câte persoane au murit prin înfometare, câ?i adul?i ?i copii sufereau de foame, câte persoane prezentau umfl?turi pe corp din cauza înfomet?rii. Îns?, registrele oficiale nu prezint? astfel de informa?ii, deoarece foarte multe decese r?mâneau neînregistrate „ca s? nu se declan?eze panica”. Chiar ?i în cazurile în care se înregistra cauza decesului „mort de foame”, liderii comuni?ti aveau „grij?” s? distrug? registrele, pentru a ascunde situa?ia real?.
Ca s? scape de moarte, oamenii au început s? fure unul de la altul, apoi s? m?nânce orice g?seau: coji de cartofi ?i chiar „câini, pisici, hoituri, iar actele de canibalism apar din ce în ce mai des”, dup? cum se men?ioneaz? într-un raport. Acela?i raport arat? c? medicii au concluzionat faptul c? stomacul pacien?ilor s-a mic?orat atât de mult încât a ajuns de m?rimea unul stomac de bebelu?, iar bolile, în special tifosul, se r?spândeau peste tot în ?ar?.

Unii martori descriu în scrisorile lor situa?ia, a?a cum au tr?it-o ei: „este atât de mult? s?r?cie aici încât situa?ia nici nu ar putea s? devin? mai grav?. În fiecare zi cîte 8-9 oameni mor de foame. Oamenii se ucid ?i se m?nânc? între ei. S? nu crede?i c? scriu prostii. Scriu adev?rul”, scria un locuitor c?tre familia sa din Polonia, în timp ce altul sim?ea c? i se apropie sfâr?itul: „10-20 de oameni mor zilnic în sat. Sunt sigur c? nu voi reu?i s? supravie?uiesc. Uneori m? gândesc c? era mai bine s? fi murit în r?zboi al?turi de camarazii mei, decât acum prin înfometare”.

Primele acte de canibalism au fost raportate la începutul lunii martie 1932, în multe cazuri fiind vorba de p?rin?i care ?i-au sacrificat proprii copii, sau unul dintre ei, pentru a se salva ?i a-?i salva ceilal?i copii de la moarte. Existau ?i grupuri organizate care ucideau oameni pe care apoi îi mâncau. Un exemplu de astfel de caz este prezentat într-un raport din data de 17 martie 1933, al Consulului general polonez, cu privire la lipsa de hran? (Documentul 108). Acesta relateaz? despre unul din gardienii de la o sta?ie de tren, care oferea g?zduire unor c?l?tori, pe care îi ucidea ?i le mânca sau chiar vindea carnea altor oameni. Acesta a fost predat autorit??ilor de c?tre propria so?ie, pe care acesta o teroriza for?ând-o s? g?teasc? carnea oamenilor uci?i de el.

Un student se adreseaz? Consulului Polonez de la Kiev, pentru a descrie în scrisorile sale situa?ia real?, v?zut? din interior, deoarece, specific? el, ziarele poloneze vorbesc mult despre situa?ia grea a ??r?nimii, dar nu prezint? realitatea. Acesta enumer? ?i explic? legile de impozitare ?i Planul cincinal aplicate pe teritoriul Ucrainei Sovietice, precizeaz? pre?urile impuse de guvern pentru cump?rarea grânelor, de peste 100 de ori mai mici decât pre?ul pie?ei, ?i modul în care sunt colectate grânele, 99% din cantitate fiind preluat? de stat, ?i doar 1% revenind ??ranilor, ac?iuni care nu fac altceva decât s? distrug? ??r?nimea, privat? fiind de orice ?ans? de a tr?i. În scrisorile sale men?ioneaz? de asemenea c? un procent ridicat de ??rani au prezentat umfl?turi din cauza foamei ?i au murit. Mai subliniaz? faptul c? num?rul victimelor este mult mai mare, deoarece nu întotdeauna exist? posibilitatea de a îngropa cadavrele, mul?i fiind g?si?i la foarte mult timp dup? ce au decedat (în încercarea disperat? de a g?si hran?, uneori mureau pe câmp). Într-o alt? scrisoare, studentul relateaz? cum uneori ??ranul „dac? are un pui sau un porc, trebuie s? doarm? lâng? el, pentru ca al?ii care nu au „la fel de mult noroc” s? nu poat? s?-l fure în timpul nop?ii”. Toate acestea se întâmplau „într-o ?ar? cu libertate ?i inviolabilitate personal?, în care exista moartea prin împu?care, munca for?at? ?i o incredibil? exploatare”.

O alt? descriere a situa?iei din Ucraina în acea perioad? vine din partea unui consilier de la Ambasada Poloniei de la Moscova, din aprilie 1934. Acesta relateaz? detaliat din ceea ce a observat cu proprii ochi, despre via?a oamenilor, ar?tând c? alimentele sunt departe de a fi suficiente, c? pia?a nu este aprovizionat? corespunz?tor ?i c? nu se comercializeaz? pâine decât în magazinele statului, subliniind c? la sate situa?ia este cu mult mai grav?, c?ci nu este pâine deloc. În încheierea raportului, apare concluzia observa?iilor din teren, ?i anume c? foametea exist? la scar? larg?, dar c? este pu?in mai bine decât în anul precedent, când „autorit??ile abia reu?eau s? ?in? pasul ?i s? îngroape cadavrele celor deceda?i”. Pe lâng? faptul c? sufereau de foame, se mai r?spândeau ?i boli periculoase (epidemie de grip?, tifos). Consilierul era de p?rere c? aproape jum?tate din popula?ia Ucrainei a pierit.

Cei care mai continuau s? reziste ?i s? lupte împotriva regimului, o f?ceau prin intermediul unor organiza?ii ?i cerând ajutorul unor celule de informa?ii din diferite ??ri (România fiind una dintre ele, dup? cum se men?ioneaz? într-un memorandum cu privire la organiza?iile ilegale descoperite de organele Direc?iei Politice de Stat). Rapoartele men?ioneaz? inclusiv pliante prin care se exprima nemul?umirea fa?? de comportamentul brig?zilor de rechizi?ion?ri ?i fa?? de colectivizare, spunând c? autorit??ile sovietice urm?resc din nou s? ia toate grânele ?i s? duc? popula?ia la înfometare, îndemnând oamenii s? nu predea grânele, ci s? le vând? pe pia?a liber?. Direc?ia Politic? de Stat (OGPU) acuza insurgen?ii, majoritatea dintre ace?tia culaci care sc?paser? din lag?rele de munc? for?at? în 1932, fugind pe teritoriile române?ti, de „activit??i distructive în colhozuri ?i sovhozuri, precum ?i campanii împotriva pred?rii grânelor”.

Dovezi importante care arat? cum autorit??ile încercau s? ascund? situa?ia real? cu care se confruntau locuitorii Ucrainei sunt unele rapoarte ?i consemn?ri ale misiunilor diplomatice str?ine. Multe dintre aceste documente, care reflectau adev?rata stare a lucrurilor erau confiscate de autorit??i, care ?tiau exact ce, când ?i cum se comunicau informa?ii de c?tre ambasade c?tre ministerele afacerilor externe. În plus, în cazul unor vizite organizate, se preg?tea totul dinainte, ca s? arate c? informa?iile despre foamete sunt doar ni?te zvonuri neadev?rate. Un astfel de caz a fost vizita fostului Prim Ministru francez Edouard Herriot la Odessa, care avea ca scop evaluarea „înfloririi” ??rii de când fusese în vizit? prima dat?, în 1922. Pe tot parcursul vizitei a fost înso?it de membrii Administra?iei Politice de Stat, care îl supravegheau atent la orice pas, pentru a putea controla totul. Printre activit??ile la care a luat parte fostul Prim Ministru au fost vizitarea unui colhoz, unde i s-a servit un mic dejun bogat ?i i s-au prezentat magaziile pline de grâne, vizitarea unei unit??i de producere a pâinii, care a fost construit? special pentru vizita sa, pentru a ar?ta tehnologia modern? folosit?. În aceste condi?ii, este evident c? tot ceea ce a v?zut i-a f?cut o foarte bun? impresie cu privire la refacerea ??rii dup? foametea din 1921-1922. De cealalt? parte, îns?, comentând vizita lui Herriot, oamenii credeau c? a venit s? vad? câ?i oameni au mai r?mas dup? foamete ?i cum s-ar putea face un nou acord pentru exportul grânelor.

Astfel, tragedia na?iunii ucrainene s-a desf??urat în spatele unui paravan menit s? prezinte o minciun?. Autorit??ile URSS voiau cu orice pre? s? arate c? în ?ara sovie?ilor pur ?i simplu nu este loc pentru înfometare. Chiar dac? au fost primite numeroase solicit?ri din str?inatate cu privire la situa?ia din URSS, comisarul pentru afaceri externe a emis un comunicat special asigurând c? zvonurile cu privire la existen?a unei foamete în Uniunea Sovietic? nu sunt adev?rate.
În momentul în care foametea se r?spândea, autorit??ile URSS duceau campanii de propagand?, astfel c? adev?rata gravitate a tragediei ajungea cu greu la public.
Cu toate acestea, diploma?ii str?ini afla?i în func?ie în acea perioad?, au f?cut eforturi în transmiterea informa?iilor, pentru acordarea ajutorului interna?ional popula?iei suferinde. Într-un raport elaborat în 1934, se men?ioneaz? ?i foametea din 1921. Raportul subliniaz? c? de?i a cauzat decesul a câtorva milioane de ucraineni, a fost un dezastru natural, care nu a depins de voin?a omului, urmarea r?zboiului civil ?i a revolu?iei. În compara?ie cu aceasta, noua Foamete este produsul politicii sociale ?i etnice inten?ionate a partidului comunist, care urm?re?te eliminarea tradi?iilor fermierilor ?i transformarea lor în robi, prin for??.

Inten?ia regimului comunist din Ucraina a fost s? distrug? substan?a na?iunii ?i r?d?cinile identit??ii sale, precum ?i s? pustiasc? zonele rurale ale Ucrainei, unde oamenii erau foarte muncitori, iar scopul final a fost s? reprime lupta pentru libertate ?i s? împiedice redobândirea suveranit??ii statale. Modul în care ?i-au dus la îndeplinire obiectivele a fost unul aproape diabolic, foametea fiind „una dintre cele mai crude modalit??i de a ucide, ea chinuindu-?i victimele timp de s?pt?mâni sau chiar câteva luni, aducându-i pe oameni pe culmile disper?rii”.

Consecin?ele foametei asupra poporului ucrainean
Acest eveniment tragic, Holodomorul, a avut multiple consecin?e. Întâi de toate, via?a politic?, social? ?i orice form? de rezisten?? activ? împotriva politicilor bol?evice în Ucraina au fost complet paralizate. De asemenea, s-a distrus în întregime agricultura individual?, statul devenind st?pân asupra terenului, dar ?i asupra mijloacelor de produc?ie. În plus, unul dintre cele mai grave efecte ale Foametei a fost moartea a câteva milioane de oameni, ceea ce a modificat extrem de mult structura demografic? a na?iunii ucrainene, în special din cauza „purific?rii”, prin care o mare parte din intelectuali au fost uci?i sau deporta?i, distrugând astfel via?a religioas? ?i cultural?. Reducerea popula?iei de de na?ionalitate ucrainean? a reprezentat un atuu pentru rusificarea ulterioar?.

Num?rul victimelor Holodomorului r?mâne îns? greu de stabilit, acesta variind de la un studiu la altul. Dificultatea rezid? în faptul c?, în primul rând, toate datele statistice publicate în mod oficial evitau orice referire la foamete. În cazul multor înregistr?ri, cauza de deces este indicat? ca fiind vârsta, o sl?biciune, cauza necunoscut?, uneori chiar înregistr?ri bizare de genul „s-a întins s? se odihneasc? ?i a decedat”. Nu numai c? nu exist? informa?ii precise cu privire la num?rul de victime, dar datele disponibile nici nu sunt corecte sau reprezent? subestim?ri, ca s? nu mai spunem c? mul?i dintre func?ionarii care se ocupau de registrele de na?teri ?i decese erau ei în?i?i r?pu?i de foamete, deci nu mai r?mânea nimeni s? se ocupe de înregistrarea deceselor. De asemenea, manipularea datelor recens?mintelor, din perioada 1933-1938, cu acelea?i date repetate în anuare, pentru fiecare din cei ?ase ani, reprezint? un obstacol în calcularea pierderilor de vie?i omene?ti.
Robert Conquest, din dovezile pe care le-a avut la dispozi?ie, a estimat un num?r între 5-7 milioane de mor?i în Ucraina, în urma foametei. Alte studii men?ioneaz? 3-5 milioane de decese asociate cu foametea ?i bolile semnalate în acea perioad, numai pe teritoriul Ucrainei, ?i aproximativ 6-8 milioane în întreaga Uniune Sovietic?. Profesorul Graziosi estimeaz? de asemenea un num?r de 5 milioane de mor?i, f?r? a ?ine cont de cele câteva sute de mii, poate chiar un milion, care au pierit pe teritoriul Kazahstanului sau în alte regiuni.

În cele din urm?, poate nu conteaz? atât de mult dac? au fost 5 sau 8 milioane de victime, ci cruzimea cu care s-a ac?ionat, indiferen?a fa?? de mutilarea ?i dezumanizarea unui popor, c?ci acestea sunt amintirile care au r?mas în memoria supravie?uitorilor. Dac? strig?tul disperat nu a putut fi auzit în acel moment, unii au g?sit o modalitate de a p?stra vii acele amintiri, prin literatur?. Chiar dac? în literatura sovietic?, tematica Holodomorului a fost interzis? pân? nu demult, imaginea foametei este totu?i prezent? în unele romane care fac referire la acea perioad?, mai ales prin prezentarea evenimentelor din perspectiva oamenilor care au tr?it în lips? de hran? ?i s?r?cie excesiv?. Sentimentele ?i trauma psihologic? tr?it? în contextul depriv?rii de hran? reprezint? de multe ori relatarea propriilor amintiri ale autorilor. Prima carte care a prezentat evenimentele din perioada Marii Foamete Ucrainene din 1923-1933, Maria: O cronic? a unei vie?i (Ulas Samchuk) a fost scris? sub forma unei cronici despre via?a unei femei ??r?nci, este dedicat? de autor chiar mamei sale, care a fost una din milioanele de victime ale Foametei, fiind publicat? chiar în anul 1934. Romanul prezint? o imagine complet? a Ucrainei, începând cu anii dinaintea Foametei, când teritoriul era înverzit ?i bogat ?i ??r?nimea era înst?rit?, perioada terorii, lupta oamenilor pentru supravie?uire, ?i finalul tragic, moartea prin înfometare. Autorul încearc? s? ofere o imagine a modului în care evenimentele au afectat ?i au modelat societatea, atitudinile ?i comportamentul oamenilor, oferind propria interpretare ?i aratând cum a fost afectat? via?a comunit??ii ?i a oamenilor.
Concluzii
Cu trecerea timpului, afl?m tot mai multe informa?ii despre Holodomor, datorit? documentelor ?i studiilor tot mai numeroase publicate, îns? ?tim foarte pu?in despre motiva?iile lui Stalin, care r?mân ambigue. Mai mult decât atât, num?rul de arest?ri, de deport?ri ?i de vie?i pierdute r?mâne în continuare imposibil de stabilit. Având în vedere modul organizat în care s-a realizat, dar ?i num?rul mare de victime, Marea Foamete ne aduce aminte de distrugerea evreilor în Holocaust. Holodomorul ar putea fi considerat un Holocaust împotriva poporului ucrainean. Ceea ce este mai grav, în acest caz, este faptul c? acesta nu a fost rezultatul unui cataclism, ci o consecin?? a politicilor bol?evice îndreptate c?tre zonele rurale, o foamete creat? de om pe timp de pace, într-o societate cu valori ra?ionale, cu idealuri umaniste..

La nivel european ?i interna?ional, s-a pus problema, în ultimii ani, dac? ceea ce s-a întâmplat în acei ani poate fi considerat genocid sau nu. Profesorul Graziosi analizeaz? acest aspect în dou? moduri. Dac? s-ar considera c? foametea a fost creat? de regim pentru a distruge întreaga na?iune ucrainean?, sau dac? s-a defini în mod restrictiv termenul de genocid ca fiind „voin?a de a extermina to?i membrii unui grup etnic, religios sau social”, atunci numai Holocaustul împotriva evreilor ar putea fi considerat un genocid. Dar dac? am privi din perspectiva defini?iei elaborate de ONU pentru termenul de genocid, luând în considerare ?i dimensiunea pierderilor (aproximativ ¼ din popula?ia de etnie ucrainean?) ?i faptul c? aceste pierderi au fost cauzate de decizii f?r? îndoial? subiective, atunci cu certitudine am putea afirma c? Marea Foamete este un genocid.
Mul?i al?i cercet?tori sus?in teza genocidului, considerând foametea ca fiind organizat? în mod artificial, cu scopul de a distruge ??r?nimea ?i na?iunea ucrainean?, care reprezenta un obstacol în calea regimului. Exist? îns? ?i cercet?tori care de?i recunosc natura criminal? a ac?iunilor ?i politicilor lui Stalin, sus?in c? este vorba de un fenomen complex ?i c? exist? mai mul?i factori care au contribuit la declan?area foametei, pe lâng? deciziile lui Stalin.

Chiar dac? la nivel academic, p?rerile sunt împ?r?ite, un lucru este cert: Marea Foamete, care a luat vie?ile a milioane de ucraineni ?i alte na?ionalit??i deopotriv?, este resim?it? în memoria na?iunii ca un genocid cinic, nemilos ?i inten?ionat.

Peste 30 de ??ri consider? c? Marea Foamete a fost provocat? în mod artificial ?i trebuie încadrat? în categoria crimelor împotriva umanit??ii. Rezolu?ii cu privire la recunoa?terea Holodomorului au fost adoptate atât de Rada Ucrainei (28 noiembrie 2006), cât ?i de Senatul Republicii Polonia (16 martie 2006) urmat de camera inferioar? (seim) a parlamentului polonez.
De?i interesul ?i volumul resurselor disponibile despre Holodomor ?i perioada colectiviz?rii a crescut considerabil în ultimii ani, înc? mai exist? întreb?ri cu privire la cauzele ?i circumstan?ele acestei catastrofe: o real? provocare pentru cercet?tori din diferite ??ri care colaboreaz? în eforturile lor de a g?si r?spunsuri.
Pân? în acest moment, Holodomorul r?mâne unul dintre cele mai enigmatice evenimente ale secolului XX: „o recolonizare a unui întreg popor, o catastrof? etnic?, dar atât de inteligent organizat? încât locuitorii ora?elor nu ar fi observat nimic dac? nu ar fi fost lovi?i de o foamete de trei ani – o foamete care a ap?rut f?r? secet? ?i f?r? r?zboi”.